Nr. 1, 12 iunie
 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

...Și ceva din cămin

de Dan Panet, Filosofie - București, an III

 Când mi-am dat seama că urmează să scriu în Revista cu Filosofie un text despre viața din Grozăvești primul lucru care mi-a venit în minte a fost imaginea tipului gras și cu păr pe spate care umblă în chiloți pe hol. Are freza gelată de transpirație și merge de parcă s-ar duce la plajă. De fapt, cred că asta e și principala problemă. Merge prea încet. Defilează ca și cum ar avea grijă de privirile noastre să nu scape micile detalii care-l alcătuiesc. Atunci când așteaptă în capătul holului să intre la duș îți vine nu numai pe el să-l acuzi de ce li se-ntâmplă ochilor tai. Mai e de vină și cel care ține de zeci de minute dușul ocupat.

           De fapt, mă plâng aici de parcă n-ar fi tocmai ăsta farmecul Grozăveștiului: într-un cămin studențesc ai parte de libertatea pe care o mai întâlnește omul poate doar în statul minimal al lui Nozick. Poți să umbli în chiloți pe hol dacă poftești; nu contează dacă ai păr pe spate și burtă pe partea cealaltă, iar de la duș nu te grăbește nimeni să ieși. Chiar dacă în felul ăsta îl ții afară pe unul care are păr pe spate și... etc. În fine. Se pare că nu va dura o veșnicie situația asta.

        De câteva zile, pereții căminului în care stau au fost împânziți cu amenințătoare liste de interdicții. Conform lor, în incinta căminului nu ai voie: să fumezi, să fii beat, să aduci cu tine băuturi alcoolice și, de departe cea mai tare dintre toate, să consumi sau să comercializezi droguri. OK, deși nu suntem de acord, faza cu fumatul e de înțeles în toată nebunia asta cu tutunul care dăuneaza grav sănătații. Cum ar zice Kant, îi înțelegem condițiile de posibilitate. Dar cum rămâne cu studentul care nu are voie beat în cămin? Dacă se întoarce spre dimineață de la vreun chef la care s-a cam afumat, trebuie să aștepte pe banca din fața intrării până îi trece amețeala? Ar trebui să-i asigure cineva ziare să se-nvelească sau macar un maidanez docil pe care să pună capul. A venit însă momentul interdicției interdicțiilor, cea care ne va schimba complet viața. Ei bine, în cămin nu mai avem de acum încolo voie să consumăm droguri. Unde vom ajunge în ritmul ăsta? Mâine-poimâine o să aflăm ca ne este interzis să tâlhărim studenții firavi pe holuri sau, nici nu vreau să mă gândesc, să ucidem de plăcere.
          Oricum, partea bună e că lista de interdicții nu este semnată. M-am mai liniștit și când am văzut un instalator fumând în biroul administratorei. Singura problema care a mai rămas e tipul gras și cu păr pe spate care umblă în chiloți. Cred că pentru el ar fi nevoie de câteva interdicții, poate chiar de vreo doi-trei adepți rigizi ai idealurilor comuniste care să-i zica în timp ce-i umblă cu aparatul de ras pe spate: Partidul te vrea tuns, roacăre!

 

comenteaza acest articol pe Forum


Alte articole de acela și autor:

Ce are Woody Allen cu filosofia? (Luni nr. 1)

Ș i eu știu să scriu ( cronică de cenaclu ) (Luni nr. 5)

Jurnal de referat (Luni nr. 6)

  Index Contact Numere anterioare Despre revista  
   Copyright FILOS © 2006   Toate drepturile rezervate        Webdesign by Lavinia