L(iter)atura de la ur[m;n]ă
- Bi-lanţ: peripeţiile motanului Murr -

de Mădălina Potînc, Filosofie - Bucureşti, an I

 

Lui Aristofan, cu simpatie ;-)

Motanul Murr este un celebru personaj dintr-un roman recent apărut, scris de către Stéphane Mallarmé, dar, din motive editoriale, apărut sub pseudonimul E.T.A. Hoffmann. De altfel, exegeza critică a dovedit că ambele nume erau, de fapt, pseudonime ale lui Vasile Alecsandri (Oare radicalul „cs”, comun cu cel al Rocsanei ce ne prezintă vremea, trădează aceeaşi origine indo-europeană a numelor? Acest aspect merită cercetat.) Laura şi Victor pot să vă confirme acest lucru. Se ştie, totuşi, că „Vasile Alecsandri a fost un foarte abil plagiator, un purice cu aripi de uliu şi frunte de pasăre flamingo andaluză, hrănindu-şi scriitura pe seama ideilor nobile şi pline de patos ale lui George Coşbuc” (W. Allen, 1995, p. 56, op. cit.). Victor şi Laura pot, de asemenea, să vă confirme acest lucru. Laura şi Victor sunt două personaje reale. Numele lor adevărate sunt Doamna Directoare şi Dom' Maestru. Dar au preferat să apară sub aceste pseudonime pe www.marti.ro. Revista Marţi este sora mai mare a revistei Luni. Acest lucru a fost dat în vileag, desigur, la emisiunea… ta-ta-tam: ştiţi voi la care.
Dar nu despre asta voiam să vă vorbesc. Să ne întoarcem la peripeţiile motanului Murr. Se pare că acesta avusese prilejul şi plăcerea, deopotrivă, să îl cunoască pe Behemot, însoţit şi la vremea aceea de primus-ul său. Întâlnirea întâmplătoare avusese loc în pauza dintre cele două acte ale spectacolului „Maestrul şi Margareta”, reprezentat pe o scenă din una din numeroasele săli ale Taj Mahal-ului. Simpatia reciprocă, dar şi idealurile Fellini-ce asemănătoare, i-a determinat pe cei doi motani să pună la cale transformarea purtătorului de servietă al preşedintelui Republicii Moldova într-un pudel pufos şi cu fundiţă pe creştet, pe care să îl dăruiască baronesei Marlyn de Merteuil. Ei au hotărât să folosească, din curiozitate şi din nevoia de variaţie, magia albă.
Aşa că o chemară pe zâna Rosabelverde. Aceasta veni, dar era destul de bulversată, deoarece tocmai se întorsese de la întâlnirea la un ceai cu doctorul Prosper Alpanus, întâlnire la care fusese silită să îşi demaşte identitatea. Un martor, numit Hoffmann, îşi aminteşte această scenă: „Ea îşi desfăşură haina de mătase şi zbură în chip de fluture negru către tavanul odăii. Îndată, însă, vâjâi şi Prosper Alpanus după dânsa sub chipul unei straşnice caradaşce. Fluturele negru, ostenit, se lăsă în jos şi se preschimbă în şoricel. Caradaşca sări după el în chip de motan cenuşiu, mieunând şi pufnind. Şoricelul se preschimbă atunci într-un colibri cu pene strălucitoare. Deodată, în jurul conacului, se auziră tot felul de glasuri ciudate şi tot felul de insecte minunate şi păsări ale pădurii zburară, iar la ferestre se ţesu o plasă de aur. Şi atunci, în mijlocul odăii, apăru zâna Rosabelverde strălucind în toată măreţia şi splendoarea, în haină albă, încinsă cu cingătoare de diamante, cu trandafiri albi şi roşii în părul ei întunecat. În faţa zânei sta magul, în hlamidă ţesută cu aur, cu o coroană strălucitoare pe cap şi în mână purtând toiagul cu mâner sclipitor” („Piticuţ zis şi Cinabru”). Starea de tulburare a zânei o determină să îl transforme, din neatenţie, pe purtătorul de servietă într-un şoricar cu pete cenuşii, care îşi punea întrebări neliniştitoare în privinţa conceptului de „autor”, în accepţiune foucauldiană. Cei doi motani se distrară pe seama acestei neatenţii şi hotărâră să îl ia sub lăbuţele lor protectoare pe şoricar şi să îl iniţieze în tainele filosofiei empiriste engleze.
Planurile, cu siguranţă demne de un Bouvard şi un Pécuchet, dar depăşindu-i cu mult în rigoare şi disciplină, le-au fost, însă, date peste cap de un plic primit prin curier, prin care erau invitaţi la o partidă de poker de către Doamna Directoare, partidă ce urma să aibă loc în visteria Băncii Naţionale a Spaniei, pe banii rezervei naţionale a ţării respective. La partidă au participat, desigur, şi Dom' Maestru, dar şi Doamna Secretară. Motanii, trişând cu abilitate prin telempatie, au reuşit să măture întreaga rezervă a băncii. Cu banii astfel obţinuţi ei au făcut următoarele lucruri: au achiziţionat un compact-disc cu memorie tridimensională pe care au întipărit toate cărţile (aprx. un milion) de la Biblioteca Central Universitară din localitatea Bucureşti, situată pe undeva pe la paralela 45, în emisfera nordică, puţin mai la nord de Marea Egee; au construit pe undeva prin fiordurile norvegiene un cinema tridimensional (din acelea în care ecranul are forma unui sfert de calotă sferică) pentru a putea viziona cărţile achiziţionate împreună cu literele lor, ronţăind zgomotos, în tot acest timp, Gummiberchen nach Farbe sortiert.
Nu ştiu sigur dacă au făcut chiar aşa, mie mi se pare un pic trasă de păr povestea, dar zic doar ce am citit ultima oară în ziar, „Libertatea”, parcă.
………………………………………………………………………………………………
………………………………………………………………………………………………
Acest text reprezintă forma povestită a bilanţului tabelar realizat de către Doamna Secretară pentru rubrica „Fotografii într-o zi de Miercuri”. Calculul cost-profit a evidenţiat nerentabilitatea rubricii, ceea ce i-a determinat pe membrii comitetului executiv al trustului să declare suspendarea ei pe termen nedefinit. Secretara a fost, bineînţeles, concediată (adică trimisă în concediu în insulele…) pentru că a fost cea care a prezentat bilanţul.

comenteaza acest articol pe Forum

---

Alte articole de acelaşi autor:

Fotografii într-o zi de Miercuri-1 (Luni nr. 2)

Fotografii într-o zi de Miercuri -2 (Luni nr. 3)

Despre biblioteci -pulp fiction (Luni nr. 4)

Doamnei SecreTare (Luni nr. 6)

Chestiune de chestionar (Luni nr. 7)

Tabla de operaţii (Luni nr. 8)

Lecţii de patafizică (Luni nr 9)

Teoria alegerii raţionale (Luni nr. 10)